Edito
Zero. Adica inainte de 1, este primul numar, oarecum
de prezentare a unui proiect a ceea ce as vrea sa fie
un fel de "e-scrisoare" aproximativ bilunara destinata
romanilor (si nu numai) din tzara (si nu numai) avand
ca subiect cateva particularitati ale vietzii
pariziene vazute cu un (si nu numai) ochi de roman
(si... EXACT: nu numai).
MeloMetro
Metroul, mijloc de circulatie preferat al parizienilor
(idem parantezele anterioare) inca de pe la
inceputurile secolului XX este si unul din locurile
cele mai frecventate ale cantaretilor ambulanti. Ei
nuuuuuuuu... nu va ganditzi imediat la hitul anilor
'90 din metroul bucurestean "Mamelor din
lumea'ntreaga...". Nu. Desi nici trubadurii subterani
ai parisului nu canta de dorul lelii fara nici o
motivatie financiara, totusi deseori putem avea
norocul sa dam peste adevarati artisti. Voi incerca in
continuare sa prezint trei exemple de muzicieni
intalniti intr-o saptamana pe sub Paris.
1. "Acordeonistul-cu-fata-tanara-si-copil-in-fasa".
Intalnit si sub forma simplificata (adica fara
fata-tanara-si-copil-in-fasa) reprezinta forma cea mai
simpla a metroperformer-ului. Poate fi recunoscut dupa
varsta frageda de pana la 22 de ani, sexul masculin,
parul lung, acordeonul atarnat de gat si ca element
distinctiv fata-tanara-cu-copil-in-bratze ca factor de
catalizare emotionala a portofelelor. Cunostintele
limitate de utilizare a instrumentului muzical
susnumit nu sunt o piedica in calea incercarilor de a
epata publicul destul de plictisit in general.
Probabil este inlocuitorul modelului simplificat ceva
mai demodat (de varsta mijlocie cu pulovar pe gat).
2. "Trompetistul-de-culoare-cu-amplificator". Este
deja o forma mult mai evoluata acest lucru putandu-se
observa si dupa dotarea tehnica. Poate fi recunoscut
dupa culoarea tip "cafea cu lapte", varsta mijlocie,
inceput de burta, amplificator-sintetizator, trompeta.
Deja performantele artistice ale acestui Louis
Armstrong al catacombelor sunt destul de impresionante
acesta adaugand fondului muzical ce izvoraste lin si
natural din sintetizator triluri live de trompeta.
Spectacolul ce cuprinde cam 2-3 melodii de preferintza
lente (cca 4 statii) este incheiat cu o scurta
multumire pentru antentie pe acelasi fond sonor si cu
precizarea ca orice ajutor financiar e binevenit.
3. "Chitaristul-solist-policalificat". Adevarat
maestru al chitarei este preferatul melomanilor
metroutilizatori. Poate fi recunoscut dupa tinuta
casual, camasa alba, sapca de baseball, pantaloni
raiati bej, amplificator pe rotile, chitara si
microfon. Concertul de o reala valoare artistica este
compus din mai multe melodii dintre care putem aminti
un slow cantat in portugheza cu acompaniament de
tamburina si o prelucrare dupa hitul anilor '60 "Great
balls of fire". Urmeaza un mic tur pentru culegerea
roadelor intr-o pungulitza de piele ce zornaie
ademenitor dupa care revenit la microfon artistul
multumeste tuturor dedicand melodia de incheiere (un
exceptional solo de chitara) tuturor calatorilor si in
special celor care "i-au suflat in gulyas".
Inchei editia pregatitoare de astazi recomandand
cateva adrese de web utile celor ce doresc sa afle mai
multe despre metroul din Paris:
http://www.multimania.com/metro/
http://www.metropla.net/eu/par/paris.htm
http://www.100anslemetro.com/
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment