Edito
Orice an care se respecta are 12 luni. Nu si anul
Copernic, dat fiind ca experienta pariziana pare sa se
prelungeasca... intr-un mod ceva mai neconventional,
nesigur, incert, poate inutil dar sigur inevitabil si
incantator... Credeati ca s-a terminat? Credeati ca nu
mai e nimic de spus? V-ati inselat.
Versailles
V-ati saturat de ambuteiaje, inghesuiala din metrou,
birouri anoste, monitoare low radiation, cursuri
bursiere in picaj si in general de toate binefacerile
civilizatiei? Inainte sa va convertiti la islamism si
sa luati calea Indoneziei eliberati-va de stresul
cotidian petrecand o zi relaxanta la Versailles, calma
resedinta a regelui soare.
In primul rand, ca sa profitati de o zi intrega de
relaxare, trebuie bineinteles sa va treziti devreme,
asa pe la vreo 7-8 dimineata. Va echipati repede si
treceti la etapa urmatoare: gasirea trenului potrivit,
ceea ce nu e evident deoarece in cele aproximativ 10
feluri de RER C (toate cu nume feminine: LARA, NORA,
VIKY, etc.) doar vreo patru merg in directia
Versailles si din acestea doar doua ajung in apropiere
de castel. Cum sunteti deja versat dupa un antrenamant
asiduu pe metroul parizian, nu aveti nevoie decat de
vreo 15 minute ca sa descoperiti trenul dorit, sa va
dati seama ca a plecat de 5 minute si sa notati ca
urmatorul ajunge abia intr-o jumatate de ora.
Cum sunteti ferm hotarat sa va relaxati, acest lucru
nu va deranjeaza nici cat negru sub unghie si porniti
hotarat spre peron. Bine faceti pentru ca intr-o ora
si ceva coborati la destinatia visurilor
dumneavoastra. Atata doar ca soarele care va
stralucise jucaus la fereastra cand v-ati trezit acum
pare sa se fi retras dupa un strat din ce in ce mai
gros de nori. A, si parca a inceput sa bata si
vantul...
Mariti pasul ca sa va incalziti si in cinci minute
castelul cel mai fastuos al ludovicilor vi se arata la
orizont la capatul unui bulevard impresionant jalonat
cu copaci verzi-ruginii. Cum n-ati ales ziua
potrivita, aleea e plina de corturi ale diverselor
asociatii pariziene asa ca nu aveti nici o sansa sa
ajungeti la curtea regala fara sa semnati cel putin o
petitie la "Amnesty International", sa acceptati o
brosura de la "Prietenii naturii" si sa lasati 2 euro
in punga "Micilor cercetasi catolici".
Evitati cu abilitate hoarda de senegalezi vanzatori de
vederi, brelocuri cu turnul Eiffel si bratari
fosforescente, alunecati cu gratie pe langa gramada de
pakistanezi vanzatori de racoritoare si porumb prajit,
ocoliti un grup de japonezi oprit pentru o poza si
ajungeti la intrare. Problema apare cand constatati ca
palatul are nu una ci cel putin 5-6 intrari diferite
notate cu litere ale alfabetului. Va uitati usor
pierdut cateva minute, dupa care alegeti solutia
evidenta si va indreptati hotarat spre intrarea A.
Dupa vre-un sfert de ora de sta la coada, o domnisoara
simpatica va anunta ca pe acolo e intrarea la
apartamentele regale si ca nu puteti cumpara bilet
fara sa fi vizitat in prealabil restul palatului
intrand pe la poarta H. Stanga imprejur. Dupa doua
tururi prin curte va dati seama ca pentru a ajunge la
intrarea H trebuie sa intrati printre doua cladiri in
partea dreapta. Nu conteaza, macar ati avut timp sa
intrati in atmosfera, doar si cei care voiau sa-l
viziteze pe rege trebuiau sa petreaca ceva timp prin
anticamere... Inca o jumatate de ora de stat la rand
si iata-va cu biletul in mina.
In cateva ore, ati vazut nenumarate camere cu decoruri
care mai de care mai aurite, 30 de dulapuri, foarte
multe oglinzi, vreo suta de tablouri pictate de
artisti de care n-ati auzit, circa 50 de mese, 41 de
comode, 17 baldachine, vreo zece standuri si mici
magazine de suveniruri (mentiune speciala carpele de
bucatarie si sortzul cu efigia regelui Ludovic al
XIV-lea si papuceii Maria Antoaneta) + nenumarati
turisti americani obezi plimbandu-se ca teleghidati ca
niste mici extraterestri cu audioghidurile in ureche.
Ca norocul, o voce suava va anunta ca ora inchiderii
se apropie... Cu ochii pe jumatate orbiti de
flash-urile Nikon reflectate in oglinzi si in
aurariile de pe pereti, cautati cu disperare iesirea
incercand sa nu va ganditi la durerea din picioare, la
saptamana de munca pe cale sa reinceapa si la multimea
de tovarasi de suferinta care va asteapta in trenul de
intoarcere, promitand solemn sa va petreceti
weekend-ul urmator pe canapea in fatza televizorului
uitandu-va la Formula 1 cu o sticla de bere rece in
mana. Ecce home.
Daca vreti sa stiti mai multe despre Versailles nu
ezitati sa consultati site-urile:
http://www.chateauversailles.fr/en/
http://www.smartweb.fr/versailles
http://www.richmond.edu/~jpaulsen/versail1.html
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment