Edito
Saptamana trecuta, nefiind obisnuit cu noua mea
locuinta provizorie am ratat mirifica statie de metrou
unde trebuia sa descind. Evenimentul destul de banal
in sine m-a dus insa cu gandul la avantajele si
dezavantajele unei adrese in permanenta schimbare...
Esdeef
Nu va intrebati prea mult ce inseamna titlul... E
vorba de concept mereu prezent in limbajul francezilor
si pe strazile luminoase (sau nu) ale Parisului. Sa ma
explic: S.D.F. = Sans Domicile Fixe. Desemneaza ceea
ce noi numim destul de variat cu termeni ca: cersetor,
vagabond, betiv sau homeles. Cum sunt sigur ca multi
dintre voi ati simtit deja tentatia drumului in stilul
lui Kerouac o sa incerc sa va schitez in cateva linii
particularitatile pariziene ale acestei forme de
turism mai putin obisnuita dar foarte convenabila,
ieftina si ecologica. Deci: cum sa deveniti un esdeef?
In primul rand dati-va demisia. Ca orice experienta
initiatica calatoria poate dura o perioada nedefinita
de timp si nu e placut sa va confruntati cu limitele
zilelor de concediu. Vindeti sau donati ProTV-ului tot
ce aveti (casa, masina, calculator, colectia de "Plai
cu boi", telefon Nokia) si cumparati-va la second hand
un rucsac de 70 litri, un izolir si un sac de dormit
garantat la temperaturi extreme. Apoi, revedeti-va
tinuta care trebuie sa arate suficient de jegoasa,
rupta si uzata, altfel riscati sa patiti ca SDF-ul
literar de langa Café de la Flore care de cand a fost
imbracat cu geaca de puf PolarTek de catre o asociatie
caritativa nu mai primeste nici un ban de la
trecatori.
Faceti neaparat rost de un caine (sau chiar de doi).
Orice esdeef care se respecta are cel putin un
exemplar al rasei canine pe oriunde se gaseste.
Avantajele sunt evidente: pe langa o companie mereu
agreabila, cainele va poate asigura protectie si chiar
caldura in noptile mai racoroase fiind in acelasi timp
ieftin de intretinut. De preferinta ar trebui sa
alegeti o corcitura, desi in zilele de astazi vezi din
ce in ce mai des vagabonzi decazuti plimband dupa ei
caini de rasa.
Nu ar strica sa luati si niste ore de dictie pe la
vreo scoala de actorie deoarece pentru a obtine
venitul zilnic necesar continuarii aventurii, orice
homeles trebuie sa munceasca si sa nu credeti ca e
simplu. De fapt este vorba de-a dreptul de piatra de
incercare a SDFitudinii! Candidatul trebuie sa urce in
metrou precedat de un vag parfum de alcool, sa afiseze
o fata trista si determinata si sa declame cu o voce
dramatica cu intonatii melodioase o litanie de genul:
"Doamnelor si domnilor (pauza de efect). Ma numesc
Pierre (pauza) sunt inginer informatician si am 32 de
ani. Dupa 15 ani de munca neintrerupta in uzina
(pauza) am fost aruncat in strada unde ma gasesc la
ora actuala in mizerie cu cei 7 copii ai mei (pauza).
Daca sunt obligat sa cerSESC (tonul urca apoi pauza si
continuarea pe ton scazut) nu este pentru ca nu am
cautat de lucru (pauza) ci pentru ca nu am gasit
(pauza de efect). In cazul in care cineva dintre
dumneavoastra ar avea vreun loc de munca (pauza)
pentru mine (pauza si-apoi cu o modestie dezarmanta)
sunt gata sa-l primesc. Daca nu (pauza) ma multumesc
cu ce puteti sa-mi oferiti: 1-2 euro (pauza) pentru a
putea dormi sub un acoperis la noapte si pentru a
manca o mancare calda, o bucata de paine, o punga de
chips, un tirbuson sau chiar un tichet restaurant!"
Bineinteles discursul poate fi variat si inflorit la
infinit in functie de imaginatia fiecaruia, important
fiind doar rezultatul chetei in timpul careia
candidatul fiind obligat sa priveasca patrunzator in
ochii fiecarui calator spre care intinde portmoneul
incercand sa emane (pe langa sus-pomenitul miros de
alcool) un aer savant de mizerie sociala nemeritata.
Pentru a continua incursiunea in fascinanta lume a
celor liberi ca pasarea cerului va propun urmatoarele
site-uri:
http://www.charm.net/~brooklyn/People/JackKerouac.html
http://www.cyberpresse.ca/reseau/internet/0209/int_102090138519.html
http://vosdroits.service-public.fr/ARBO/210105-FXPAP229.html
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment