Monday, February 26, 2007

PariziAN nr.17 - Parallel universe

Edito

Parizianul acesta exista pentru ca l-am promis. Poate
ca e ultimul, poate ca vor exista altele. Nu stiu. In
orice caz sper ca va placut sa-l cititi cel putin atat
mult cat mi-a placut sa-l scriu. Oricum, era pentru
voi :)


Parallel universe

In noaptea asta am vazut "Plaja". Stiu, o sa-mi
spuneti ceva de genul: halal referinta culturala, dar
adevarul e ca oriunde poti gasi ceva sa rezoneze in
tine, chiar si intr-un film despre un paradis pierdut,
cu Leonardo di Caprio si Virginie Ledoyen. E drept ca
nu e un film oarecare regizorul Danny Boyle fiind un
personaj de referinta al noului val de cineasti
british, dar hai sa las critica celor care se pricep.
Motivul pentru care deschid acest PariziAN intarziat
cu propozitia de mai sus e ca mai multi prieteni mi-au
sugerat sa scriu despre impresiile intoarcerii din
Paris. Romania vazuta cu ochi mai obiectivi sau poate
doar subiectivi in alt fel. Mi-a luat aproape o luna
sa strang curajul sa o fac si nu e nici acum usor. Ok,
deschid cutia Pandorei...

Ceea ce e cel mai uimitor cand te intorci dupa o
perioada de absenta e ca regasesti oamenii, locurile
familiare schimbate doar in, ceea ce par a fi, mici
detalii. Poate fi un chiosc in plus, un copac in minus
sau pur si simplu o schimbare de perceptie, ca si
cand, revenind pe strada copilariei tale casele ce
altadata ti se pareau gigantice acum par anormal de
normale. Totusi acest mic detaliu schimbat face ca tot
ceea ce ai cunoscut sa fie pus sub un semn de
intrebare caci familiaritatea consta tocmai in
cunoasterea celor mai mici detalii. E normal sa fie
asa.

Intelegand asta insa, nu se poate sa nu te gandesti si
la locurile pe care le-ai lasat in urma. Ei da. In
momentul in care ai plecat a si inceput procesul prin
care ceea ce cunosteai se schimba incetisor in ceva
nou. Un nou magazin Fnac pe Boulevard Saint Germain
poate, un bar mai putin pe rue de la Huchette, un alt
film pe rue Champolion, o noua culoare a biletelor de
metrou, o noua expozitie pe gardul din Jardin de
Luxembourg sau, de ce nu, alte reclame pe panourile
din statia Republique. Atatea si atatea detalii
familiare celor care traiesc inconjurati de ele dar
imposibil de urmarit pentru ceilalti, inconjurati si
ei de alte si alte detalii ale vietii lor.

Si cu toate acestea anumite certitudini raman. Stii de
exemplu ca in timp ce stai la biroul tau la etajul al
optulea al unui bloc din cartierul Rogerius al
orasului Oradea, cativa noctambuli trec probabil cu
masina pe rue Royale dinspre Madeleine spre Place
Concorde. Stii de asemenea ca maine cand vei imprastia
in patru zari aceste randuri dintr-un Club Internet de
pe strada Iuliu Maniu, trei turisti americani ar putea
sa se plimbe pe cheiul Senei, sa urce scarile langa
Louvre si trecand Pont des Arts spre Institut de
France sa admire pe partea stanga turnurile Notre
Dame-ului pe Ile de la Cite. Pentru ca sunt acolo.
Pentru ca "Paris sera toujours Paris". In acelasi
moment in Dam Square in Amsterdam o tipa isi va
aprinde un joint, un cuplu va schitza un vals in fata
operei din Viena, un copil va cumpara o legatura de
legume in piata Rialto din Venetia, la Helsinki doi
tineri vor intra intr-o cafenea in timp ce niste neo
zeelandezi intarziati vor adormi in toiul noptii.

Orasele se schimba. Orasele te schimba. Chiar si dupa
ce le-ai parasit raman cu tine, in tine, in schimbarea
ta datorata lor. In ceea ce esti.



Pentru a continua vizita mai mult sau mai putin
virtuala va propun urmatoarele site-uri:

http://perso.club-internet.fr/albogdan/cuprins.htm
http://lenet2000.free.fr/paris2.html
http://www.visitezparis.com

1 comment:

Anonymous said...

Nu sunt genul care face complimente usor...dar nu spun decat...superb. ;)