Monday, February 26, 2007

PariziAN nr.10 bis - Spre Lyon

Edito

Celora care cred ca legile lui Murphy nu exista, le
pot spune chiar acum ca nu sunt dacat niste ageamii si
ca n-au decat sa mai treaca niste clase la scoala
vietii ca sa-si dea seama cat de mult se inseala. Caci
soarta are cateodata prostul obicei de a ne aduce cu
picioarele pe pamant demonstrandu-ne clar ca socoteala
de-acasa nu se potriveste cu cea din targ...


Spre Lyon

Dormi. Daca e sa credem ca ziua noua incepe imediat
dupa 12.00 noaptea, atunci e clar ca e inca o zi
nounascuta, o bebe-zi intrata in lume de abia 35 de
minute. Desi la inceput ai impresia ca auzi prin vis
un concert live al lui Deep Purple, in scurt timp iti
dai seama de trista realitate: linistea (sau mai exact
vuietul monoton al soselei periferice) e intrerupta de
melodia agasanta a telefonului portabil. Il lasi sa
sune. Poate se opreste. N-ai noroc. Nu s-a oprit, asa
ca te ridici cu greu din pat si raspunzi.

Surpriza! Cei doi canadieni pe care ai promis sa-i
cazezi si pe care ai renuntat sa-i mai astepti pe la
miezul noptii convins ca nu mai vin, au aparut
miraculos in statia de metrou si intreaba cum sa
ajunga la tine. Ii sfatuiesti sa stea unde sunt ca vii
sa-i iei. Ceea ce si faci imediat ce reusesti sa tragi
pe tine niste haine decente. Pe la 1.30 iti
reintalnesti asternuturile dupa ce ai distribuit in
mod egal parcelele de mocheta pentru sacii de dormit
ai musafirilor. Adormi instantaneu cu gandul roz ca la
5.15 va trebui sa-i trezesti sa nu-si piarda autobusul
spre Romania, si ca la 6 va trebui sa pornesti spre
capatul opus al Paris-ului in incercarea temerara de a
ajunge la Lyon cu autostopul.

La 5.25 reusesti in sfarsit sa-ti dezlipesti pleoapele
incleiate de somn desi radioul iti urla slagare in
urechi de zece minute. In doi timpi si trei miscari te
speli, pregatesti un mic dejun fulger si trezesti
trupa care se mobilizeaza militareste si porneste in
tromba, conform programului, la ora 6. Nu si tu insa.
Pernele moi de pe pat te atrag tot mai aproape, asa ca
la 6.05 justificandu-ti foarte logic ca e mult prea
devreme pentru a face autostopul, te hotaresti sa mai
dormi o ora.

Te trezesti dupa vreo trei, pe la 9.15 cu soarele sus
pe cer si energia partial refacuta. Pui la punct
ultimele detalii ale rucsacului si in sfarsit pornesti
spre metrou pe la 9.45. Dupa o analiza critica a
hartii mijloacelor de transport local din Paris te
hotaresti, ca un adevarat cunoscator, sa mergi patru
statii cu metroul 7, sa schimbi la Stalingrad cu
metroul 5 cu care mai mergi o statie pana la Gara de
Nord de unde iei RER-ul B sase statii pana la Cite
Universitaire si iesind la suprafata sa mergi tot vreo
sase statii cu un autobus pana la punctul de plecare
spre Lyon. Coborand din autobus iti dai seama cu
surprindere ca de fapt aveai un metrou direct, dat
fiind ca te afli fix in fata statiei Porte d'Italie a
metroului 7 cu care ai pornit...

Tragand concluzia ca macar asa ai avut posibilitatea
rara de a explora putin complexitatea vietii subterane
pariziene, te apuci sa cauti in paienjenisul de sosele
breteaua care da in autostrada spre Lyon. Dupa
principiul sanatos conform caruia oricum toate
drumurile duc la Roma, te asezi hotarat la marginea
unei sosele cu pancarda: Lyon S.V.P. ("s'il vous
plait" adica). Odata cu trecerea timpului, convingerea
ti se evapora incetisor in bataia soarelui, astfel
incat nu te mai miri cand dupa o jumatate de ora, o
masina se opreste langa tine si un cuplu simpatic iti
explica rabdator ca te-ar duce cu placere dar stai
langa drumul spre Normandia si nu la breteaua spre
Lyon, care e 20 de metri mai incolo.

Le multumesti bucurandu-te ca exista oameni de treaba
pe lumea asta si te asezi la locul indicat, de data
aceasta autenticul drum al Lyon-ului. E ora 11.50 si e
cald. Masinile trec gramada lasand in urma lor
norisori ecologici de gaze de esapament. La 13.20 esti
tot acolo dar un pic mai negu datorita efectului
conjugat al supararii, soarelui si al prafului de la
marginea drumului. Te hotaresti sa pleci daca in 5
minute nu te ia nimeni. Nu te-a luat, asa ca la 13.25
iti indesi hartia cu Lyon in buzunar si pornesti cu
pas hotarat spre metrou.

La 14.35 rasfoiesti o carte savurand o Coca Cola la
bordul TGV-ului care goneste cu 300 km/h spre
destinatia Lyon Perrache, multumind din inima cailor
ferate franceze care s-au gandit sa extinda si spre
sud-est reteaua de trenuri rapide. Dai un ban, dar
stii ca face...



Pentru calatorii cu mai putine probleme va recomand
urmatoarele site-uri:

http://www.ecritel.fr/allostop
http://www.sncf.fr
http://www.maporama.fr

No comments: