Monday, February 26, 2007

PariziAN nr.1 - Mioritica

Edito

"Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai..." Suna
cunoscut, nu? Poate chiar un pic... kitch. Totusi
senzatia de deja-vu-de-prea-multe-ori e inevitabila
pentru ca numarul acesta este dedicat Romaniei, sau
mai exact imaginii si prezentzei ei la Paris.

Mioritica

Ajuns in capitala Frantei itzi vine a zice ca daca nu
trec ciobanii cu turmele pe Bulevard StGermain si nu
se serveste tzuica in bistro-uri n-o sa gasesti nimic
ce sa-ti aminteasca de casa. Fals! Primul soc il ai
cand, dupa o plimbare prin Quartier Latin, te asezi
linistit pe o bucata de piatra pe rue Beauvais, ca sa
constatzi imediat ca impartzi acelasi soclu cu statuia
lui Eminescu. Dupa ce pulsul accelerat de avantul
patriotic, itzi revine la normal, mai faci zece pasi
si ce sa vezi! Doi zdrentzarosi canta la acodeon (si
la voce tabagica) "Multzi ani traiasca!" unui cuplu
fericit posesor al unui copil proaspat botezat. Toate
acestea in fatza bisericii ortodoxe romane!!! Treci
mai departe linistit. Acum stii ca daca ai nevoie de
ceva romanesc poti veni aici.

Inca putzin si iata-te pe Boulevard StMichel unde te
infigi in primul anticariat aparut in cale (slava
domnului sunt destule) si incepi sa cotrobai prin
lazile cu cartzi. Intre un roman politzist de doi bani
si volumul doi din Mizerabilii un nume mai neobisnuit:
"La 25eme heure" de... Virgil Gheorghiu. Roman sa fie?
Roman maica! Daca insisti, sigur mai gasesti pe langa
romanul de sertar mai sus pomenit cel putzin un volum
de Cioran, Istrate sau de ce nu Eliade. Inarmat cu
romanul lui Gheorghiu pe care nu te-ai indurat sa-l
lasi acolo (ce-s aia cinci franci?) pornesti mai
departe.

Pasii si golul din stomac te conduc tot mai aproape de
zona restaurantelor asiatice, egiptene, grecesti desi
ratiunea itzi sopteste timid ca de-abia ai bani de-o
bagheta. Ce conteaza! Macar sa-ti linistesti privirea
cu vitrinele in care se aliniaza cumintzi crustacee,
calmari, branzeturi sau produse de patiserie. Daca nu
esti atent si te lasi furat de priveliste risti totusi
sa pierzi din vedere un teatru (intre un Traiteur
Asiatique si unul libanez) care arboreaza cu mandrie
urmatorul afis (evident in franceza): Theatre de la
Huchette joaca fara intrerupere din 16 februarie 1957
primele doua piese ale lui Eugen Ionesco, "Cantareatza
cheala" si "Lectia". Fara comentarii...

Sa mai continui? As mai putea sa vorbesc de muza lui
Brancusi adormita in Centrul Georges Pompidou cu fatza
spre "Bluza romaneasca" a lui Matisse (francezii nu
cunosc cuvantul "ie") despre magazinul cu telemea,
zacusca, vinuri romanesti, afumaturi si gogonele de pe
rue des Petites Ecuries, despre prostituatele cu
hartii de "refugiat din Kosovo" cu nume ca: Diana,
Monica, Angela din documentarul de pe M6 sau despre
cantaretzul la hidjedje. As putea sa mai vorbesc
despre multe, dar cred ca e clar.

Romania e acasa la Paris.

punct


Pentru informatii suplimentare cu privire la prezentza
concetatenilor nostri in orasul Turnului Eiffel va
recomand urmatoarele adrese:

www.itcnet.ro/history/archive/mi1999/current5/mi65.htm
www.eleves.ens.fr:8080/aderf/
www.show.ro/brancusi/galerii/pompidou/pages/a29.htm

No comments: